Unul dintre cele mai cunoscute si mai simple jocuri
Josette are aproape trei ani si tatal ei ii spune povesti. Insa nu chiar povesti ca toate povestile, ci istorii ciudate, in care ei doi se duc la plimbare cu avionul si mananca o bucatica din Luna („E buna, zice fetita, e un pepene“ „Sa punem si zahar“, adauga taticul). Lumea nu e asa cum pare, ne putem pune niste ochelari ionescieni, si hopa! putem privi prin scaun si sa vedem perna si sa deschidem peretele si sa mergem cu urechile.
Eugen Ionescu (1909-1994), devenit dupa plecarea in Franta Eugène Ionesco, este, fara indoiala, unul dintre cele mai cunoscute nume ale teatrului absurd. Volumul de versuri prin care si-a facut debutul, Elegii pentru fiinte mici, a fost urmat de Nu!, colectia de eseuri premiata la vremea aparitiei in care si-a exersat gustul pentru critica, luandu-i la bani marunti pe scriitori ca Sadoveanu, Rebreanu, Arghezi si Camil Petrescu. Prima piesa de teatru, Cantareata cheala, in care Ionesco relua o piesa scrisa in limba romana, Englezeste fara profesor, a fost reprezentata in 1950.
A urmat o perioada in care autorul publica, anual, cate o piesa noua, consolidandu-si numele in istoria teatrului absurd: Lectia (1951), Scaunele (1952), Victimele datoriei (1953), Amadeu (1954), Jacque sau supunerea (1955) s.a.m.d. In 1966, Setea si foamea a fost reprezentat pe scena Comediei Franceze, spectacol urmat de Regele moare. Recunoasterea dobandita i-a fost consolidata in 1970, cand Ionesco a fost ales membru al Academiei Franceze. Printre volumele sale de eseuri, se numara: Note despre teatrul de avangarda (1962), Jurnal in farame (1967), Descoperiri (1969), Cautarea intermitenta (1988).
Etienne Delessert este un grafician si ilustrator elvetian autodidact. Este cunoscut in mare parte pentru serialul sau animat Yok-Yok si pentru colaborarea cu Eugène Ionesco, Stories 1,2,3,4, precum si pentru munca sa cu psihologul copilului Jean Piaget.
Povesti pentru copii mai mici de 3 ani... sau mai mari